un titlu 

             Socialismul s-a axat pe un program de modernizare rapidă a societăţii, centrat obsesiv pe industrie şi urbanizare. A fost încurajată o deplasare masivă a populaţiei de la agricultură spre industrie, de la sat la oraş. Proporţia populaţiei ocupate în industrie explodează în 25 de ani. Oraşele cunosc o dezvoltare rapidă, oferind pentru toţi condiţii de locuit relativ modeste, dar superioare ruralului, bazate pe un sistem de utilităţi publice cvasiindustrial. Investiţiile în industrie şi în dezvoltare urbană au atins un punct de vârf la jumătatea anilor '70. Standardul de viaţă al populaţiei a crescut rapid până în acel moment, mai ales la oraş şi în sistemul industrial, satul fiind în continuare mai degrabă neglijat, dar într-o restrângere continuă. Separaţi brutal de pământul lor, tinerii îşi găsesc oportunităţi atractive în oraş şi industrie. Politica de utilizare completă a forţei de muncă, de control strict al diferenţierii veniturilor (în 1989 salariul minim era de 66% din salariul mediu), de cuprindere masivă în sistemul şcolar a întregii populaţii, de suport social pentru acoperirea nevoilor de bază (îngrijire medicală, locuinţă) a avut ca rezultat, pe fondul unui standard de viaţă în general modest, o restrângere spectaculoasă a zonelor de sărăcie şi de excluziune socială. Chiar şi populaţia de romi, caracterizată tradiţional printr-un nivel ridicat de marginalizare/excluziune socială, datorită politicii de şcolarizare şi de forţare a ocupării salariale, a cunoscut un proces rapid de incluziune într-un mod de viaţă modern.

foto